Oameni și meserii

Meseria de morar era respectată în Căbești. Pe teritoriul administrativ al Comunei  Căbești au existat și funcționat 15 mori de apă, 12 pe cursul Văii Roșiei și 3 pe cursul Văii Sohodolului. După anul 1962 (după colectivizare) și până în 1989 marea majoritate a morilor au fost în administrarea C.A.P. Căbești.

Morile de pe cursul Văii Roșiei din comuna Căbești:

  1. Moara Pașchii Romanii – proprietar Țiboc Pașc (construită în perioada interbelică, demolată în perioada 1990-2000.
  2. Moara Picului - proprietar Toda Teodor (construită în perioada interbelică, demolată în anii 2000).
  3. Moara Tanasii Pașchii - proprietar Lezeu Aurel (construită în perioada interbelică, demolată după 1970.
  4. Moara „La Dodeasca” sau „La Mihaiu lui Totoi”, proprietari Totoi Florian, Sârb Luca, Abrudan Șofron (construită după 1940, demolată 1964) .
  5. Moara Găvrilii - proprietar Cabău Gavril, (Cabău Petru, moștenitor), construită în sec. al XVIII-lea, după anul 1700), avea două roți și arac propriu.
  6. Moara Ștefanii - proprietar Sârb Ștefan (construită în perioada interbelică, demolată de C.A.P.)
  7. Moara Filimoanii, proprietar Blaj Filimon (construită în perioada interbelică, demolată după colectivizare).
  8. Moara Roani - proprietar Sârb Ioan (construită-perioada interbelică, demolată după colectivizare).
  9. Moara Sandri, proprietar Cabău Vasile, Lezeu Nicolae (construită în perioada interbelică, demolată după colectivizare).

           Moara Filimoani, Moara Roani și Moara Sandri au avut iaz separat în Râtu Morii.

  1. Moara Imbri (între Căbești și Gurbești), morar Horvath Imre (construită în perioada interbelică, demolată 1980).
  2. Moara Dălaii (între Josani și Gurbești) - proprietari Merțe Petru, Lucuța Petru, Căbău Vasile, Fruntelată Saveta, Marge Emil (a fost construită în jurul anului 1900, există și acum fără roată, are arac propriu).
  3. Moara Dejului- proprietar Boroș Dejei (construită în perioada interbelică, demolată 1986), este ultima în ordinea din amonte în aval, între Gurbești și Remetea.

Morile de pe Valea Sohodolului:

  1. Moara „La Moraru” ( așezată la intrarea în Sohodol, pe partea stângă), proprietar Cabău Petru (construită în perioada interbelică, a funcționat până după 1990).
  2. Moara Mihaiu Petrii, proprietar Căbău Vasile (construită-perioada interbelică, are roată mică, căderea de apă este din partea superioară, scoasă din funcțiune după anul 2000)
  3. Moara Pășculeștilor (La Chioru) pe Topliță, proprietar Morar Tănase (construită în perioada interbelică, demolată între anii 1970-1980).

Țesături, cusături, împletituri

Din cele mai vechi timpuri, căbeștencele țeseau la războiul de țesut,  confecționau îmbrăcămintea, împodobind-o cu cusături tradiționale, împleteau șnururi, funii, ba chiar pălării. Culorile tradiționale sunt roșu, alb și negru. În comuna Căbești încă se mai țese la războiul de țesut, printre femeile care cunosc acest meșteșug putem aminti pe IUSTINA BLAJ, MĂRIOARA ISAIU din Căbești, FLORICA BLAJ, ANIȘOARA LEZEU, din Josani, MIRELA DAVID din Gurbești și altele. Tot la război se țes ștergare cu alesături, ștergare simple, unele fiind împodobite cu diverse modele de cusături, feleje (fețe de masă) străiți, lipideauă de lână cu alesături (cuverturi) ori lipideauă simple din cânepă sau amestecate (cu in ori bumbac).  De asemenea, împletesc ciorapi de lână, șnururi și fac cipcă (dantelă).

PORTUL POPULAR

Portul popular bărbătesc este , relativ,  simplu: cojoc, cămeșă, zadie, gaci, iarna cioareci, sumănică, iarna suman, obiele, opinci, de sărbători cizme, clop de paie, „de păr”, iarna căciulă (cușmă). Negreșit, în clop sau căciulă se pune o panglică tricoloră. În cușmă se prinde, pe partea dreaptă, o zgardă de mărgele, iar în clop, o pană de fazan sau o floare, frunză de mușcată ori calapăr. Cămeșile sunt înfrumusețate cu cusături tradiționale, specifice zonei.

Portul popular femeiesc, mult mai complex, se compune din cojoc, spătoi, poale, zadie, cârpă după cap, cârpă, cojoc, suman sau sumănică, opinci, obiele, ciorapi de lână, straiță şi eventual podoabe – șirag de mărgele cu bani, zgardă de mărgele. Cămăşile pentru lucru erau simple, iar cele de sărbătoare erau frumos şi armonios împodobite.

VĂRĂRITUL

Vărarii din satele de pe cursul superior al Crişului Negru erau deseori pomeniți în documentele feudale ale secolului XVII-XVIII, printre care şi vărarii din comuna Căbeşti, satul Sohodol. În secolele următoare majoritatea sătenilor erau specializaţi în vărărit, însă fără să se desprindă total de ocupațiile lor principale, agro-pastorale.

Extracția pietrei de calcar se făcea cu unelte simple: cu târnăcopul şi părânga de lemn sau de fier, pentru dislocarea pietrelor. Primele cuptoare de ars varul vor fi fost simple gropi adânci, peste care se clădeau „boltit” lespezile de piatră, aşa cum se mai pot vedea şi azi pe Valea Sohodolului.

Tradiţia vărăritului s-a păstrat până azi, în Sohodol funcţionând actual două cuptoare.

CULEGEREA ȘI PĂSTRAREA PLANTELOR MEDICINALE

Culegerea, procesarea și păstrarea plantelor medicinale este o ocupație veche a locuitorilor comunei Căbești. În ceea ce privește această îndeletnicire, SAVETA MOGHIȘ este renumită în comună. Și, cum nu vrea să se piardă această îndeletnicire, transmite copiilor cunoștințele sale. Drept dovadă a fost implicată în Tabăra de Vară „Căbești-2021”, adresată școlarilor din comună și a avut ca scop principal inițierea copiilor în recunoașterea, culegerea și procesarea plantelor medicinale.

LEMNĂRITUL

Din lemnul bine ales şi în funcţie de esența lui se confecționau: cozi pentru unelte: sapă, hârleț, furcă de fier, coasă; unelte pentru strânsul fânului: furci, greble, furcoaie; unelte agricole: grindei de plug, tileagă, grapă, jug, sanie, semănătoare, hambare, scări, care.

Totodată erau confecţionate şi obiecte pentru uz casnic: linguri, blide, albii, putini, mobilier: scaune, mese, lavițe, paturi, lăzi, podișoare, stelaje, rafturi, obiecte pentru prelucrarea fibrelor: furcă simplă, furcă cu roată, meliță, fus, râşchitor, vârtelniță, urzoi, războiul de țesut și componentele sale: bârle, lipidaue (lăbdidauă, în unele locuri), suli, vărgi, coşleţ, suveică, ţevi, socală.

Toate acestea erau făcute mai ales de meșteri pricepuți în lucrul cu lemnul. Comuna Căbeşti a găzduit mulţi meșteri lemnari cum au fost: Herman Vasile, Popa Ioan, Blaj Vasile, Mihiţ Petru şi mulţi alţii.

ÎMPLETITUL

În orice gospodărie ţărănească din comuna Căbești, exista cel puţin un obiect împletit din nuiele de salcie, pănuși de porumb sau papură.  Pănușile de porumb și papura, care crește în zonele mlăștinoase, reprezintă materia primă pentru alte două feluri de împletituri – din pănuși, respectiv din papură. Valea Roșiei, râul care străbate comuna Căbești, are malurile pline de sălcii, ceea ce a încurajat sătenii să confecționeze împletituri de nuiele – coșuri cu diverse utilizări, împletituri de garduri, împletituri decorative etc. Mai demult, fiecare familie avea salcia sa.

Progresul tehnologic și apropierea satului de oraș au dus la apariția obiectelor din plastic, cererea de împletituri fiind foarte mică, puține persoane practicând această îndeletnicire. Înainte de 1989, la CAP Căbești funcționa o secție de împletituri.

FĂCUTUL PĂLINCII (PĂLINCĂRITUL)

Intensa practicare a pomiculturii în zonă a ușurat şi a determinat producerea „pălincii” şi implicit apariţia „căldărilor”, şi „pălincarilor”. Fie că este folosită pentru nevoile personale, fie că este vândută, aceasta nu lipseşte aproape din nicio gospodărie din comuna Căbeşti. Ca materie primă se folosesc fructele (prune, mere, pere, pere pădurețe) şi cereale (porumb şi grâu).

De obicei existau, aşa ca şi azi, aproape în fiecare sat instalaţii speciale cu ajutorul cărora se obținea țuica. Făcutul țuicii era şi mai este o îndeletnicire larg răspândită. Astăzi instalațiile mici, rudimentare, au fost înlocuite cu instalaţii de cupru.

Astăzi în Căbeşti au mai rămas doar două pălincării, care funcţionează periodic, iar la Sohodol și Gurbeşti câte una. Ele funcţionează toamna după culesul fructelor şi iarna şi sunt amplasate pe malul Văii Roșiei, astfel încât să aibă la dispoziţie apa necesară sistemului de răcire.

(Informațiile acestea au fost furnizate de către Gheorghe M. David,Simon R. Suciu)